Venus

In seara asta am avut inspiratia sa ascult recomandarea unei colege de a vedea intr-un final un film pe care incerc de ceva mai bine de patru luni sa il vad: "Venus". Un foarte batran actor se indragosteste cu ultimele forte de o tanara fara vreun sens si directie in viata, in acelasi timp fiind preocupat de bolile batranetii. Cu timpul ajung la un fel de echilibru, el primind "cel mai frumos lucru pe care il poate vedea un barbat", ea gasindu-si o menire si invatand ce poate fi viata. Un Peter O'Toole perfect, jucandu-si parca rolul propriei vieti si al carui rol m-a facut sa spun ca mi-as dori sa am vitalitatea si luciditatea personajului sau la varsta respectiva. De ce oare e nevoie pentru asta? Este modul in care imbatranesc oamenii doar un joc al sortii?

Provocare

Culmea, Sorin a avut succes macar si partial in aventura cu Seagate-ul de 480 de mb si a gasit nu intreg site-ul @echo.on de care spuneam in postul anterior. Ci un document cu primul editorial scris de Miron Ghiu pentru e-zine in 1997(?) si cred de fapt si primul text publicat in @echo.on.

Provocare

As vrea sa pot apasa doar "Enter", si textul sa curga pe ecran, sa se auda. Ca ecou. Al ideilor ce vor trece pe aici.

Acesta e un spatiu de trecere, un spatiu al intimplarii, al jocului. Al neprevazutului.Al virtualitatii cuvintelor ce-si aud ecoul chiar inainte de a veni. Te intrebi unde se afla, de fapt, cuvintele de pe ecran. In cyberspatiu, ar raspunde ecoul. Ceea ce se incearca aici vrea, intr-un fel, sa stabileasca un alt tip de comunicare, interactiva, perfect contemporana ei insasi,pentru ca nu ne putem afla, cu totii,nici macar ideal,in dialog, in contact ideatic permanent. Nu putem fi "conectati"... Ideile vin aici, si-si
asteapta "ecoul". Sau nu. Oricum, primul semnal, primulsunet au fost lansate, chiar acum, un "acum" la fel de virtual ca si replicile, ideile pe care le asteptam, provocatori, sa se intoarca. Noi lansam concepte-bumerang...atentie... totul poate fi luat ca o provocare...

Provocam, si acceptam provocari. Insa nu gratuite si/sau nefondate, sterile. Gindirea "in retea", posibilitatea de a comunica prin intermediul informatiei digitale, primul pas inspre cultura multimedia, pe care vrem sa o promovam in paginile acestui site, ne provoaca imens. Vrem sa aratam, in subtext, ca noile tehnologii ale comunicarii nu ne obliga, neaparat, idiotizindu-ne, sa deve-nim ingineri sau contabili ai spiritului, "administratori" sau doar receptori pasivi ai informatiei, in detrimentul culturii autentice, cultura cartii.

Suntem in agora electronica. In plin virtual. Aici nu exista limite sau prejudecati. Iar viteza de transfer a unui modem poate "modula" si idei ... pentru ca devine, prin noi, viteza de gindire... mai departe. De reactie. De ecou...

Cam atit. Asteptam. Echo on.
Escape.

Miron Ghiu

Da, se pare ca stiam sa visam. Sorry, man, nu m-am putut abtine sa nu il public, am fost mult prea incantat de descoperire.

P.S. E vorba de un harddisk care are 12 ani si inca mai functioneaza! Oare eu despre ce scriam atunci? :)

Long, long time ago, in a far, far away galaxy

Cineva ma trage de maneca si imi scrie ca Miron isi aminteste de vremuri atat de demult apuse ca si mie imi este greu sa mai cred in ele. Anii cand descopeream internetul printr-un 286 ce boota Netware prin retea... @Echo.On a avut trei sau patru aparitii in 1997 gazduit pe infocib.ase.ro, server de mare angajament si nervi in acea perioada si s-a dus in neant odata cu decesul acestuia, neavand la acea vreme backup sau cd writer. Un exemplar a mai dainuit pe un harddisk personal pana la caderea si a acestuia [Sorin tocmai imi spune ca acesta mai exista inca si am putea incerca sa vedem ce se mai gaseste pe el]. La aparitia lui mai contribuisera Marian... si Daniel Toma [grafica].

In fine, in aceea vreme citeam primele mele numere de Wired, imprumutate de acelasi Dan Iancu, fata de care am un mare regret: ca nu am apucat sa scriu pentru primul sau mare proiect la reintoarcerea in Romania Agora on line, desi promisesem. Primul numar din Wired pe care l-am citit era dedicat comunitatii The Well si povestilor din jurul creatorilor acestuia. Al doilea era axat pe ceva ce la vremea respectiva era doar un vis si anume push media. Tot de Dan Iancu ma leaga fara ca el sa stie si raspunsul la intrebarea "De ce te-ai intors in Romania?" pe care nu l-am inteles decat atunci cand am facut si eu acelasi pas. Si eu simt nevoia sa recunosc ca mult din pasiunea pentru internet o datorez celor cateva intalniri avute de-a lungul timpului in acei ani, cred ca nu mai mult de 5-6 la numar.

Da, mi-am amintit iata si de vremuri in care adresa-mi de e-mail era i95dfc@infocib.ase.ro si aveam printre putinele mele conversatii folosind IRC pe serverul din facultatea de matematica, dealtfel util, intrucat asa am aflat ca se cautau oameni pentru a scrie si lucra la Agora on-line.

Anii au trecut, noi am imbatranit... chiar mult as spune. Insa Miron tot nu a publicat ceea ce a stat la baza multora din scrierile lui despre internet si anume Nomadologia. Cred ca va ramane o carte mitica citita de mine, profesorul Opris(?) din Gh. Lazar si alti cativa poate pe un caiet pe cand era doar clasa a 10-a si il gaseam prin Cafe Indigo. Ok, ok, eu eram anul I si aveam voie... :) si dealfel numai rebel nu ma putea numi. :)

"Solutii" comode sau zicerea zilei

Asa-zisa criza de personal din Romania este o "solutie" comoda de a abate atentia de la adevarata criza, cea de productivitate.

George Butunoiu, manager Zero Paper in saptamanalul Banii Nostrii de astazi.

Muzica zilei de azi: Cafe Quijano

Disclaimer: care le ai cu versuri in spaniola, nu are nici o legatura cu viata de zi cu zi, mi-a placut melodia si atat.

Papagalul rosu

Evenimente de o inalta incarcatura emotionala si consum nervos m-au trimis aseara la culcare in jur de ora 21:30 ceea ce implicit a insemnat ca in jurul orei 3:30 ma hotarasem sa tin de paza televizorului. Din fericire inspiratia (aka telecomanda) mea s-a oprit asupra unui film german pe Cinemax la aproape 15 minute de cand incepuse. Asa ca am vazut cea mai mare parte din"Der Rote Kakadu/Papagalul rosu", o ciudata poveste de dragoste din Berlinul anului 1961, cu putin timp inainte de ridicarea zidului Berlinului.

Prea multe nu sunt de spus, nu sunt un bun critic de film, insa aveti de a face cu o poveste complicata despre artisti si STASI, politica si tradatori, un fel de "Good Bye, Lenin!" pe dos, insa un film foarte bine facut si mai ales jucat. De vazut, daca aveti ocazia, cotatia pe IMDB mi se pare destul de mult sub valoare lui, macar si pentru prestatia convingatoare a celor doi actori principali Max Riemelt si Jessica Schwarz!

Traduse cu picioarele?

Pe Realitatea troneaza de la pranz pe prima pagina urmatoarea stire:

Summit NATO: Cele mai securizate aeronave din lume vor ateriza la Bucureşti.

Si continua:

Air Force One este, probabil, cel mai securizat avion din lume, dar şi cel mai intens mediatizat. Aeronava a adus profituri imense producătorilor de la Hollywood care, în 1997, l-au prezentat în detaliu în blockbusterul care-i poartă numele: "Air Force One". L-am văzut în filme, acum îl vom vedea şi în realitate, la Bucureşti. Air Force One, Boeingul 747 al administraţiei americane, a deţinut timp de 35 de ani recordul de cel mai mare avion de pasageri din lume, poreclit şi Jumbo Jet. Are două etaje, poate transporta peste 500 de oameni şi poate fi realimentat în zbor. Poate detecta un atac cu rachete şi este echipat şi cu mijloacele necesare de contracarare.

Mai stie oare cineva ce inseamna de fapt securizat? Tragic. Dragi redactori, a securiza inseamna asta si numai asta:

A trata termic o sticlă în vederea obţinerii securitului.

Duminicale

De ieri impartim intimitatea bucatariei cu cea a vecinilor, eveniment posibil datorita unei binevoitoare tevi principale de apa calda care s-a trezit sa se sparga intre vastele noastre apartamente. Multumim pe aceasta cale administratiei blocului care negociaza cu comisa de cenzori daca sa sparga tot peretele pentru a inlocui intreaga teava sau doar bucata transformata in burete si adresam parerile noastre de rau batranilor de la etajele 1 si 2 ale caror apartamente au primit 99% din apa scursa prin spartura. Ne cerem scuze de asemenea vecinilor de langa in cazul in care cartofii prajiti cu usturoi s-au simtit si la ei si ii asiguram ca si noua ni se pare la fel de ciudat sa ii auzim incalzind mancarea si vorbind in bucatarie.

Tot pe aceasta cale sa nu uit sa multumesc vecinului cu modem wireless U.S. Robotics a carui retea nu este criptata si are DHCP-ul pornit ce imi permite sa scriu aceasta insemnare in conditiile in care citez "in intreg Bucurestiul modemurile UPC sunt blocate pe sincronizare. Echipele noastre tehnice sunt pe teren si spera ca pana la amiaza sa remedieze defectiunea". Consider ca ajutorul intre vecini este si va fi unul din pilonii de baza ai societatii romanesti si astfel de forme noi de intrajutorare inlocuiesc cu succes ceasca de zahar sau "picul" de sare practica cu succes decenii la rand.

O duminica lipsita de evenimente va urez in continuare.

Later edit: UPC-ul si-a revenit in mai putin de 6 ore.

Honey Honey's Little Toy Gun

Se pare ca trec printr-un YouTube mood, insa melodia asta chiar merita, o am in heavy rotation de 30 de minue si nu o mai pot opri :) ... Thanks, bro!

Later edit: Am vrut sa le cumpar Ep-ul de pe Amazon pentru 4$, probabil 4$ nu ar fi stricat vanzarilor unei trupe noi, dar, ce surpriza!, mp3-uri nu pot cumpara decat cei din U.S....

Very late edit: Daca vreti sa ascultati la calitate si mai buna, exista si pagina lor de MySpace.

Shoot yourself

Printre stele

In ciuda unei irationale frici de zbor pe care o traiesc doar si numai discutand despre calatoria cu avionul, am fost intotdeauna fascinat de stele si spatiu. De ceva timp am descoperit chiar programe precum Celestia sau Stellarium, parte a distributiei educationale OpenEducationDisc. Poate ca are legatura cu faptul ca in vremuri tinere am citit SF (chiar am activat vreo 3 luni intr-un cenaclu ce se tinea la observatorul astronomic). Sa mai adaug ca una din materiile optionale de la examenul de bacalaureat - desi alegerea aceteia a fost si parte a unui calcul extrem de rational si matematic - a fost... astronomia? (Oh, Doamne, cati ani au trecut de atunci!)

Dar sa revin la fascinatia pentru stele si sa dau si eu cu recomandarea in public a Google Sky, un produs lansat de Google, alaturi de Google Moon si Google Mars. Remarcabil si acel Hubble Showcase mapat peste hartile stelare cu informatii si linkuri catre alte materiale mult mai relevante. De Google Moon stiam de ceva vreme insa nu stiam de modul de vizualizare Charts al acestuia unde puteti vedea hartile intocmite de specialistii geologi si topografi ai NASA dupa calatoriile in spatiu ale astronautilor americani din anii '70.

Am avut aparte de o doza sanatoasa de visare dimineata asta urmarind traseele parcurse de cele sase misiuni Apollo intre 1969 si 1972 cu date si fotografii panoramica, harti si informatii despre sol si relief. Cat de fain ar fi daca am visa macar zece minute pe zi la stele, nebuloase, astronauti si praf intergalactic... :) Treziti-ma, va rog!

Later edit: Mi-am adus aminte ca sambata seara iesisem in curte si contemplam stelele si ma gandeam ca unul din avantajele plecatului din Bucuresti e si bucuria stelelor...

Coolness pe sine

Cat de cool poate fi asa ceva! Citeam ceva mai devreme in Spiegel la sectiunea Einestages ca atat americanii cat si rusii au efectuat teste cu motoare cu reactie montate pe trenuri atingand viteze de peste 250kmh in anii '60. Lasand la o parte partile tehnice, nu-i asa ca arata absolut bestial? Pacat ca nu spun si de ce au renuntat la proiect.
stiu ca bestial e perimat :)

Cel testat de americani se pare ca arata cam asa.

Nu credeam ca...

...e mai multa informatie intr-o saptamana de NY Times decat in viata unui om din secolul 18. De la JBrenman.

Despre afaceri in .ro si aiurea

Lectura zilei: pana si pe net tot romani suntem. De la Ionut.

Later edit: o lectura ceva mai interesanta si in Hotnews. Fara nici o legatura cu prima.

Decalogul absurdului

1. Romanul uraste traficul aglomerat insa nu poate sa puna in aplicare metoda fermoarului cand se ingusteaza drumul sau virajul la stanga unul prin fata celuilalt.


2. Romanul ii uraste pe politicieni, insa nici in ruptul capului nu s-ar implica in politica si ii urmareste cu orele in discutii televizate.


3. Romanul spune ca justitia e oarba nedreapta, insa ii lipseste complet baza acesteia, adica spiritul civic.


4. Romanul isi doreste "casa pe pamant" insa si spatiul de locuit disponibil este amenajat inutil sau depozit de mobila masiva de acum zeci de ani.


5. Romanul se plange de blocurile inestetice insa nu a pus niciodata mana pe o bidinea sa vopseasca scara blocului in care locuieste.


6. Romanului i se pare viata scumpa, insa nu isi face cumparaturile de la Plus sau Penny pentru ca nu au produse de marca.


7. Romanului nu i place sa dea spaga, insa cu placere ar incasa-o.


8. Romanul se revolta ca se taie padurile, insa chiar el a taiat copacul din fata blocului pentru a-si face parcare si nu a plantat un altul in viata lui.


9. Romanul se plange ca nu sunt locuri de parcare, insa i s-ar parea mult sa plateasca 30 de euro pe luna pentru garaj sau loc pentru masina.


10. Romanul se mandreste cu spiritualitatea lui aleasa, insa traieste inconjurat de mituri si superstitii.

Asteptand primavara

Odata plecat nu te mai poti intoarce niciodata pe de-a-ntregul

Uneori ma simt chiar ciudat sa vorbesc despre asta, mai ales atunci cand mi se pare atat de evident ca sfarsesc prin a ma simti stanjenit de evidenta. Ultimele saptamani m-au facut sa imi dau seama de ceea ce spun in titlu, mai mult decat oricand pana acum. Odata plecat a existat timp de aproape doi ani tentatia comparatiei si a trairii vietii ca refractie a anilor anteriori. M-am simtit cu un mic extraterestru de mult ori, asa cum mi se intampla si aici acum din cand in cand (recunosc ca nu cu aceeasi frecventa).

Ma suprind melancolizand in sinea-mi si in sinea altora despre cum ar putea fi lucruri sau cum ar putea fi organizate diverse in stanga si in dreapta prin perspectiva a ceea ce am cunoscut, stiind in acelasi timp ca in cel putin 90% din cazuri asta va ramane doar un vis frumos. Realizand asta ma intreb daca oare acele procente ramase merita efortul si, spre rusinea mea, raspunsul nu este intotdeauna unul afirmativ. Enervez si ma enervez stiind ca multe din lucrurile din viata de zi pot fi facute si altfel, poate mai bine.

Fac parte din doua lumi incompatibile sau, mai bine zis, din doua lumi a caror compatibilitate nu am potrivit-o inca suficient incat sa nu se simta. Ma sugestionez si reusesc prin asta sa ma gandesc ca este vorba de obisnuinta insa cati oameni care au cunoscut aisteria se vor lasa amagitii pentru ca subconstientul lor sa treaca intr-o noua era de organizare pe care constientul o refuza. Stiu bine defectele ambelor lumi, insa am impresia ca numai acestea ale lumii de-acum se pot schimba.

Idealizam, noi, visatorii, viata de fiecare parte a barierei culturale. Luam din experientele noastre ceea ce ni se pare avantajos dezvoltarii noastre ca indivizi. Si imi iese foarte bine, imi e mult mai usor pentru ca inainte de toate stiu ceea ce sunt si ce pot si, mai mult, posed limbajul pentru a-mi explica aceste trairi. Voi ramane probabil cu eticheta "herr" gasita de unul dintre noii colegi, dar oare cat timp. Vreau sa ma dezbar de ea pentru a-mi putea gusta experientele fara a le trece prin filtre constiente ce, mai tarziu, la varste ceva mai inainte, se pot usor transforma in frustrari. Ma lupt cu a nu uita o randuire a lucrurilor, insa in acelasi timp stiu ca nu trebuie sa o mai folosesc a identifica solutii. E ca si cum ai fi nevoit sa stergi cu buretele pentru a te putea adapta atunci cand nu poti sa adaptezi.

Ia te rog calatorule de web marturisirea asta usor. Pentru ca e scrisa dupa o seara in care am redescoperit cateva cantece pierdute. Nu sunt regrete daca asta s-a inteles, ci doar "ich steh nur hier oben und sing mein Lied" [stau aici sus si imi cant cantecul].

Das Leben kommt mir gar nicht hart vor

36Grad
Und es wird noch heißer
Mach den Beat nie wieder leiser
36grad
Kein Ventilator
Das Leben kommt mir gar nicht hart vor
36Grad

Auditia serii 2RaumWohnung. Suna ciudat dupa Johnny Cash, oder?

Later edit: Videoclipul de mai sus nu este cel orginal, ci unul produs de un fan Philipp Weißenburger. Wow!

At Folsom Prison

Despre Johnny Cash nu am apucat niciodata sa scriu. Si asta probabil pentru ca de fiecare data cand m-am gandit sa o fac, nu stiam exact ce m-a impresionat. Nu stiu nici acum foarte bine, insa ascultand "At Folsom Prison" mi-am dat seama ca pentru a canta in fata celor inchisi intr-o inchisoara de maxima securitate iti trebuie in primul rand multa putere. Si mi-am dat seama ca, inainte de toate, ceea ce m-a atras la personalitatea lui a fost puterea. Pe care poate la un moment dat nu a avut-o insa a gasit modalitatea sa si-o recapete.

Am inceput sa ascult Cash abia dupa ce am vazut "Walk the line". Si de atunci cred ca l-am revazut de doua sau trei ori, un pic fascinat de personaj. Copilul rau, cu o copilarie destul de nefericita si cu multe incercari, a gasit puterea prin altcineva sa se ridice. Am cautat si urmarit cam tot ce am gasit pe YouTube din vremurile vechi despre el si June Carter. Am primit apoi intreaga colectie "Unearthed" si muzica lui mi-a devenit aproape.

Azi am gasit insa ceva emotionant ce m-a si impins sa scriu putin despre el: prima si ultima inregistrare video a "The Folsom Prison Blues". Un cantec care a legat 50 de ani.

Descult si cu tichie de margaritar

Din ciclul balonul imobiliar romanesc: Ghiciti cate fantani si puturi individuale se vor sapa saptamana asta in Pipera? Urmeaza taiatul gazelor?

Lectura suplimentara: Balonul imobiliar.