Adevaruri

Astazi am avut surpriza sa citesc o pleiada de adevaruri scrise de Dragos Manac sub forma unei marturisiri personale. Adevarul e ca uneori are o aplicabilitate atat de larga ceea ce spune el acolo ca devine dureros. Mai tineti insa minte vechiul motto al "Dilemei" citat din Faulkner, nu stiu daca mai este acelasi?

- Adevarul nu se confrunta intotdeauna cu dreptatea!
- Unde ai citit asta ?
- In toate cartile bune.

Mi-a fost intotdeauna greu sa il inteleg insa daca il cauti in original ("Facts and truth really don't have much to do with each other. ") iti dai seama ca, din pacate, a avut dreptate.

Parca in loc de "dreptate" ar fi trebuit sa traducem totusi cu "realitate".

Foarte tare imi place ce spune Catalin in raspunsul lui la ceea ce scrie Dragos si va rog sa ii cititi pe amandoi:

Adevarul e ca suntem foarte fericiti. Doar ca prea des cautam in alta parte. Si ca nu stim sa ne folosim fericirea cum se cade. Lipsa noastra de griji se transforma prea des in lene, sau in cativa banuti in plus, in loc sa se transforme in energie creativa, in zambete si in dragoste pentru cei apropiati, in cautare a eului nostru subtil.

Kimchi Jigae

In seara asta am preparat prima mea supa Kimchi Jigae, e adevarat ca am preparat-o mai mult in stilul japonez Udon pentru ca din motive de dieta am folosit doar foarte putina carne, cat sa ii dea aroma si gust caracteristic si am inlocuit cu paste. Si cum aici nu ma pot lauda decat singur, a iesit absolut mirifica. Se pare ca anii la rand de mancat la Na Ni Wa si Seoul (primul din pacate descoperit destul de tarziu) au lasat semne adanci in comportamentul meu culinar asa ca sunt inca singurul "freak" ce poate manca chestiile astea in cantitati industriale. Gresit, consoarta uneori ma intrece. Are cineva idee unde gasesc tofu proaspat in Bucuresti??? Sunt sute de retete absolut delicioase... la o adica ma multumesc si cu tofu procesat...

Daca ajungeti vreodata prin Duesseldorf nu ratati NaNiWa si incercati o Stamina Udon, cu Tempura si Kimuchi (cum numesc ei Kimchi) si o bere Asahi sau Sapporo.

Dezbatute de-a lungul timpul

Mi se pare ireal uneori ca sunt aproape 4 ani scrisi si fotografiati pe siteul asta...

• Joost (28)
• Despre un forum (18)
• Pink Martini On Tour (15)
• Cum? (13)
• Kein Fleisch, keine Eier, kein ... (11)
• Preocupari comune, marfa, banii si ... (11)
• Ainsley (10)
• ADAC. Cu sau fara? (9)
• Ce mai urasc azi (9)
• Cum se face audienta (9)
• Walkin' through (9)
• Ajutor pentru perete (8)
• Am Zoo um die Ecke ... (8)
• Bucurestii vechi si noi, bucurestenii ... (8)
• De ce? (8)
• Lectia (8)
• Lirica si germana (8)
• Personal DNA meme (8)
• Round-up de recuperare (8)
• Sasha (8)
• Se pare ca am imbatranit... (8)
• Volver (8)
• Zweiunddreißig (8)
• Heavy Rotation (7)
• Radio si Ayo (7)

Upgrade

In seara asta blogul incearca primul update major al engine-ului dupa 3 ani. Daca nu merge ceva nu disperati: fac backup! :)

LATER EDIT: S-a produs o "adormire" in timpul procesului de backup dupa o "constatare" ca ultimul backup general al domeniului data din februarie 2006, asa ca upgradul nu a mai avut loc, lasand loc aseara doar backup-ului. Kip in taci! :

FOUR DAYS LATER EDIT: Yupiiii! S-a facut primul mare update de engine dupa 3 ani de zile. Si mai si merge :) primul efect vizibil fiind cel din dreapta jos, unde a aparut si o arhiva. Inca mai am de lucru la sectiunea photo_all ce nu se lasa inca dovedita :((

M-a luat curiozitatea insa sa vad si care sunt cele mai comentate posturi scrise si a iesit o interesanta intoarcere in timp.

Anti-fumatori contra Schmidt

Unde-i lege nu-i tocmeala. Cel putin la nemti unde procuratura il urmareste penal pe fostul cancelar Schmidt (despre care scriam in urma cu ceva timp) pentru ca la un concert intre ani, a fumat intr-un loc public. Si cum legea intrase in vigoare in acea noapte o asociatie anti-fumat din Wiesbaden a depus plangere impotriva acestuia. Ce rahati si cate exagerare...

Full Disclosure

Noaptea, cand vremea comediilor romantice sau a celor pur si simplu stupide se incheie, pe HBO Comedy ruleaza de cateva luni filme scurte ce merita vazute. Unul dintr ele este "Full disclosure", se pare unul din cele mai premiate filme scurte pe care l-am vazut pana acum. Insa nu pentru premii l-am cautat pe net, ci pur si simplu pentru ca trateaza o originala si foarte sincera abordare a unei relatii. Dialog perfect, personaje jucate superb, deci o recomandare din toata inima (dar ca sa nu cumva credeti ca e cine stie ce drama existentiala va mai spun doar ca e o varianta condensata a lui "When Harry met Sally" cu un plus de viociune).

Dar nu se gaseste nicaieri pe net cu exceptia iTunes unde costa 1,99$ dar, deh... suntem in Romania. Daca puteti, ar fi cei mai inteligent cheltuiti 1,99$ intr-o zi de luni.

Lacusta subventiilor...

... este unul din apelativele cu care politicienii si ziaristii din Germania blagoslovesc in ziarele de ieri si astazi firma Nokia. Asta dupa ce Nokia a lasat fara slujbe in Bochum doua mii de oameni direct si inca aproape 2000 ca efect colateral, inchizand una din cele mai mare fabrici pe care le detine singura daca nu ma insel pe pamant teuton. Asta intamplandu-se, ce coincidenta, in aceeasi zi cu testarea primei linii tehnologice printre troiene si santiere in executie la Jucu.

"Spiegel Online" are nici mai mult, nici mai putin 5 articole in ultimele doua zile despre Nokia si Romania este mentionata, de ce ma mir oare, in fiecare dintre acestea. Oarecum comparativ cu efectul pe care l-a produs in urma cu mai multi ani mutarea operatiunilor Siemens VDO Automotive la Timisoara, chiar daca si atunci, ca si acum, nu se vorbea nicaieri de vreo mutare. Politicienii germani incearca sa puna presiune pe concernul finlandez amintind de boicot pe piata sau daune de imagine majore pe cea mai mare piata din Europa. Se vorbeste chiar de un efect similar celui de dupa inchiderea fabricii Siemens-Benq de la Kamp-Lintorf din urma cu 3 ani dupa mult-discutatul contract de vanzare intre concernul german si cel sud-coreean, cand telefoanele mobile ale celor de mai sus ajunsesera pe tarabele pietelor de vechituri.

Cel mai interesant pentru noi insa ziarele amintesc de investigatii privind folosirea subventiilor si fondurilor de sustinere pentru fabrica din Bochum. In cazul in care nu stiti Bochum este situat intr-un fost bazin minier, al carui somaj chiar si la inceputul anilor 2000 se situa in jurul a 15-18%. Deloc neglijabil si cum politica si economica germana mai si functioneaza autoritatile din Nordrhein-Westfallen au sustinut se pare fabrica finlandeza cu subventii si bani pentru investitii.

Chiar daca tonul este dur, expertii concluzioneaza ca sunt din pacate doar amenintari lipsite de substanta intru-cat cei de la Nokia sunt recunoscuti pentru profesionalismul cu care pregatesc astfel de "miscari" strategice. Cat despre daunele de imagine, nu trebuie ignorat faptul ca Nokia chiar are de unde pierde existand un moment prin 2003-2004 cand se vorbea de o cota-mamut de piata de 70% pentru finlandezi. Iar daunele de imagine par a fi mai mici decat sustinerea in continuare a unei fabrici nerentabila din punct de vedere economic dupa cum sustin acceasi experti. Pana si rostul unor amenzi legate de subventiile primite are si mai putin rost si de obicei nu sunt aplicate din frica de a nu lasa fara slujba si pe cei putini care au mai ramas sa lucreze acolo.

"Spiegel Online" publica de asemenea o discutie pe marginea fondurilor structurale folosite de Nokia si chiar se intreaba daca mutarea in Europa de est, in speta la Cluj nu este sponsorizata prin fonduri UE. Macar aici nu a gresit Nokia si a tratat direct cu statul roman pentru ca in discutie a intervenit chiar un purtator de cuvant al lui Barosso ce a negat vehement folosirea de fonduri UE sau Phare pentru fabrica de la Cluj. Cateva articole ce merita citite si din care cu siguranta voi mai putea afla detalii cel putin interesante despre modul in care poate peste opt sau zece ani va proceda Nokia printr-o mutare catre taramuri mai calde, a se citi ieftine. Dar sa fim optimisti, la noi visul finlandez e abia la inceput.

Despre implicare si implicatii

In urma cu ceva timp am incercat sa incep un post cu titlul asta dupa o discutie avuta la un pranz impreuna cu doi colegi. A trecut mult timp de atunci si poate ca postul ar fi continuat sa nu existe daca nu ascultam din intamplare emisiunea radio a unui rasfoitor de ziare la miezul noptii pe una din antene. Desi respectivul revarsa mult dispret si ignoranta fara a face vreo diferenta in ce directie se duc acestea, uneori merita ascultat pentru ca poate revela mult din ceea ce am ajuns ca popor si mai ales ca implicatii.

Ei bine, aseara unul din apeluarile telefonice luate in emisiune incrimina societatea civila in deplin acord cu moderatorul acestei emisiuni. Interventia a prilejuit moderatorului si batrunului de 77 de ani ce a sunat o impresionata serie de invective la adresa celor care se erijeaza in purtatorii lor de cuvant in viata sociala si politica a Romaniei in Anno Domini 2008: societatea civila. Cei doi nu se vedeau reprezentati in nici un fel de acestia, iar adjectivele curgeau fara nici un fel de argumentatie, sustinute doar de un dispret pur la adresa celor care au pur si simplu curajul sa spuna ceva, ce emit o parere, biasata sau nu, sau propun o alternativa asupra unora din faptele ce se petrec in searbada societate romaneasca.

Atunci mi-am dat seama ca ei nu spun de fapt nimic. E doar acelasi izvor destructiv nascut din frustrari si nemultumire. Asa cum in urma cu cateva luni discutand despre implicare remarcam la partenerii de discutie, cu parere de rau, resemnarea de a nu mai putea schimba nimic fara a face compromisuri, convingerea ca nu poti schimba ceva fara a te murdari. Frustrarile, nemultumirile si resemnarea sunt trei din cele mai mari ciume ce ne pot atinge si incep sa o faca din ce in ce mai devreme. Daca acum-multi-ani-numita generatie de sacrificiu isi traieste acum batranetea in resemnare, in acelasi mod aceeasi plaga insotita insa de celelalte doua incepe sa ne atinga pe noi, pe multi dintre cei care am fi putut cu adevarat face ceva. Sa spunem ceea ce putem fi si ceea ce stim, sa folosim ceea ce suntem in a face ceva devine secundar contemplarii si complacerii in comoditate, in consum si in emiterea de digresiuni nefundamentate despre nemultumiri si cauze.

Implicarea vine cu riscurile ei. Si acestea sunt greu de suportat de multi, asa ca statul si chibitatul de pe margine devin alternative comode, dandu-ne in acelasi timp impresia ca nu ne dam batuti. Cei care pot face ceva suntem ori foarte ocupati sa aflam ceea ce putem fi, in loc sa facem eventual ceva cu ceea ce suntem acum sau, si mai rau, facem acele lucruri in alta parte, pe alte meleaguri. Ei sunt cei care au plecat si nu o spun ca pe o fuga ci ca pe o cautare a unei alternative mai usoare, o protectie de chibitar si de specia si mai rea a profitorului. Darwinismul a functionat exemplar si a selectat de necombatut, folosind o scara de valori meschina, supravietuitorii si continuatorii.

Sa te implici iti cere sa te expui cu ceea ce esti. Si putini o pot face, din pacate din ce in ce mai putini. Am uneori sentimentul ca multi dintre cei din jurul meu refuza sa proceseze informatia ce le este oferita doar pentru ca rezultatul i-ar putea coplesi. Sau ca pur si simplu nu ar sti ce sa faca cu acesta. Devenim incet-incet nu numai o societate fara modele si elite, ci si una predominant ignoranta, superficiala (pacat de care ma fac de multe ori si eu vinovat) si fara implicare. E ca si cum parca toata lumea ar fi auzit replica "Laissez faire, laissez passer" si s-ar fi hotarat sa stea deoparte pentru ca altii vor face sau sistemul tot va lucra in jurul lor. Pana ne va inghiti pentru ca sistemul asta lucreaza atunci cand tu macar stii ce vrei de la el sau iti vei face simtita prezenta in angrenajul lui. Ori noi, nestiind ce vrem de la noi sau neactionand macar in concordanta cu ce vrem de la noi, nu facem decat sa jucam cartea asta absurda a ignorantei ce candva ne va trimite factura de plata cu intarziere.

Dar de ce oare ma apuc sa scriu eu, avand in vedere ca nici eu nu stiu, inca? Nu stiu "cum", inca, pentru "ce"-ul pe care il intrevad...

"Status counts, not class. And status is defined by income not by culture."

Un articol destul de direct si dur despre consum, clase, status si sustinerea culturii; dur, dar oarecum natural. Facut de englezi, dar nu de cercetatorii The Sun si cu galmele de rigoare ( de citit aici ). Nu am timp sa comentez, dar mai bine il cititi mai intai. Via Emvergeoning.

De ce e plin restaurantul IKEA?

Mihnea se intreaba de ce e restaurantul IKEA mai plin decat magazinul. Si intru-cat comentariul meu a iesit mai lung decat vroiam initial il copiez si aici pentru a-mi aduce aminte de el.

Pentru ca suntem lacomi :)
Pentru ca suntem ignoranti
Pentru ca suntem prost-crescuti si cand vedem ceva preturi decente la mancare ne repezim ca ulii si stai 2h la o masa ca sa tot reumpli pentru ca ai voie paharul platit cu 2,5 lei de suc
Pentru ca nu stim sa apreciem stilul IKEA ( nu am nimic cu asta, de gustibus non est disputandum ) dar ne place sa se auda ca am fost la IKEA si ce poti face acolo cand nu te uiti la marfa???
Pentru ca tindem sa transformam actul cumparaturilor din lipsa de altceva mai bun de facut intr-un act social si, iarasi, unde sa faci asta mai bine decat intr-o cantina?
Pentru ca nu putem intelege ca pe langa a atrage clienti, fondatorii restaurantului respectiv incearca sa promoveze cateva din mancarurile traditionale ale tarii lor de origine...
Pentru ca, in puii mei, tot mobila de la Mobexpert merge mai bine in casa romanului, eventual si montata si sa acopere eventual cu 3-4 mp mai mult dintr-o camera decat ar trebui sa acopere.

Ah si as mai adauga ceva: pentru ca chiftelutele alea (Koettbullar) cu sos dulce sunt chiar bune. :)

Search for a year, summary for a day

Inspirat de postul de astazi al lui Catastif mi-am zis ca nu ar fi rau sa ma mai uit si eu pe ce s-a cautat si ajuns total intamplator pe blogul asta in cele putin peste 14k de vizite. Mi se pare un foarte bun bilant pentru ce reprezinta un blog pentru amalgamul asta de cuvinte cheie care e netul. Si ce am descoperit?

unde e bobocica
transpiratie rece
fumatul dauneaza grav
aici zace un om despre care nu se stie prea mult [si eu absolut uimit am dat de asta!]
apocalipsa pe drumul
ati folosit autobuze ikea [ :) ]
calculatorul in viata noastra
cand se aprind farurile de ceata [in romania se pare ca tot timpul]
cand se folosesc farurile de ceata [postul meu se pare ca a prins]
cap de om cu riduri
casa si banii oana zavoranu [ :))))) ]
cat de frumoasa este romania???? [exact asa scris]
ce mai e nou cu sanda nicola [ si eu ma intreb ]
cea mai eficienta crema antirid pt ochi la treizeci ani
cel mai ciudat cuvant
cu ce ajung la zoo
cu ce masina pot ajunge la ambasada canadei [evident ca urma cu ce ajung in canada]
cum dau jos muzica de pe internet [ :)))) ]
cum decurge o zi de munca
cum sa ai o relatie perfecta
despre barbatii turci
dezavantajele emigrarii [ he he heeee ]
fata sirena turcoaica
fete din giurgiu
futu-i, futu-i zise printesa [eh, chiar am scris asta]
injuraturi in limba turca
insamantare artificiala caini
la revedere colegilor
locatie penitenciarul targusor [ in targusor??? ]
lucruri care aduc noroc
mafia din vale
marea an sudu frantei [ o fi vorba de Vanghelie pe coasta de azur? ]
maritat simona tache [ mai stii?]
meseria mea
moale este fiecare in lunga lui transformare [ da, daaaa ]
muzica nu mie frica de bau bau
nu am primit pachetul de la posta [ trebuie ridicat personal! ]
nu arunca tigarile
nume feminine nemtesti [ Heidrun, Gudrun, Meike, Heike ]
o altfel de viata daca am avea [.... tot pe google am cauta]
organizator de timp [ ce ti-e si cu traducerea asta ]
pe langa gard pe langa drum pe langa [ tot pe langa ]
povestiri despre ghiocei [ cuuuute ]
problemele globale
radiouri romanesti pe portul 80 [ hehehe]
regina sprincenelor la hollywood
romance goale [ sunt asa de greu de gasit? ]
rosteste aceasta rugaciune si sa vezi etc.etc.etc.
sanda nicola agent serios [ iar biata sanda ]
scena sarutului pamantului [ din? ]
so many books so little time ....
transaminaze marite si berea [ :))) ]
veronica micle sifilis
virusurile pe care la canta ceata in seara de craciun
vila oana zavoranu [chiar au ceva cu ea se pare]

Nimic spectaculos... cateva chiar dragute si un pic de culoare din ce s-a mai intamplat din iulie pe blog si google.

Car lost, car found

A new year with two quotes about life and memory

Living is a form of not being sure, not knowing what next or how. The moment you know how, you begin to die a little.

The artist never entirely knows. We guess; we may be wrong, but we take leap after leap in the dark.

Like many scientists in the field of memory, I used to think that a memory is something stored in the brain and then accessed when used. Then, in 2000, a researcher in my lab, Karim Nader, did an experiment that convinced me, and many others, that our usual way of thinking was wrong. In a nutshell, what Karim showed was that each time a memory is used, it has to be restored as a new memory in order to be accessible later. The old memory is either not there or is inaccessible. In short, your memory about something is only as good as your last memory about it.

from Cosmic Variance